Imi vine sa urlu

•23 Ianuarie 2014 • 3 comentarii

Imi vine sa urlu…nici macar cei mai apropiati dintre cei mai apropiati nu ma pot consola in starea asta, nici unul nu stie si probabil nici nu ar putea sa spuna ceva ca sa imi treaca. Sa urlu asa de tare, incat sa se auda si din partea cealalta a globului, sa urlu la cine si pe cine vreau, desi tot ii indepartez. Pe toata lumea, inclusiv pe tine. Si imi vine sa urlu „mi-e dor de tine de nu mai pot” dar asta probabil ar fi o greseala. Si sa ma pun in genunchi si sa iti cer ce vreau si sa iti pot spune cum ma simt iar tu sa ma intelegi, sa ma mangai pe cap si sa spui „prostule” iar eu chiar asa sa ma simt. Ca un prost, dar al tau. Toate alarmele sa-mi sune in cap iar eu sa le ignor, toate alarmele sa iti sune si tie, iar tu sa le ignori mai tare, sa fim doi prosti. Sa trec pe langa tine si sa imi arunci privirea aia de „tu stii ceva ce restul nu stiu” care ma face sa ma simt instant superior, desi sunt doar un prost. Un prost care a facut prea multe si s-a asteptat la prea multe, pentru ca asa merge mintea mea, quid pro quo. As fi vrut sa fiu mai lacom, poate as fi castigat mai mult, dar la sfarsitul zilei nu m-ar fi ajutat probabil la mare lucru. Sa ingrop totul, dar totul iese asa de repede si usor inapoi incat ma sperii. Noroc ca am masca buna, desi ochii-mi deruleaza numai flash back-uri de te uiti atent, tot filmul merge iar si iar si iar si iar si iti spun „Da, sunt bine” si iti zambesc din coltul gurii ca sa crezi ca e chiar asa, dar ma gandesc numai cum sa te iau de acolo si sa te duc departe.

Nu mai vreau sa vad nepasare, nu mai vreau sa ma repet cu aceleasi fraze si te ignor. Nu stiu ce voi face, dar eu am sa urlu pentru moment. Urlatul e ok. Si sunt atat de dezamagit, de multe ori stau pe picior de plecare cu absolut totul, gandind numai ca , la dracu, tot singur le fac pe toate. Era o fraza de undeva, nimeni nu iti va aprecia vreodata iubirea adevarata. Si cam asa e. Si probabil asa crezi si tu, de partea cealalta. Pana ma regasesc, sunt extrem de volatil si ma pot intoarce la 180 de grade cat nici nu ai clipit. Si chiar de fac asa, tu sa stii ca eu in continuare voi urla, chiar daca nu vezi.

 

Anunțuri

Sarbatori fericite

•24 Decembrie 2012 • 4 comentarii

Sarbatori fericite tuturor celor care mai dati pe aici. Sa aveti numai bucurii.

My Youtube Favs..

Question of the century

•8 Noiembrie 2012 • Lasă un comentariu

Friends! Is buttwalking a crime?

Stay at home

•17 Octombrie 2012 • 7 comentarii

Se zice ca inceputul e cel mai greu. Ca dup-aia cuvintele iti ies din gura (aici, tastatura) la fel de repede cum iti creste organul in reclamele care le primesti zilnic in Spam. Da’ cine stie cate oferte reale am primit eu si au ajuns in spam? Poate chiar eram vizitatorul cu numarul 1 milion si chiar castigasem un Iphone. Am prea mult timp liber in momentul de fata si chiar nu stiu cu ce sa-l ocup. Bineinteles, as putea sa fac ceva sa generez venit, dar eu stiu multe doar asta nu.
Facebookul a devenit plictisitor. Deci e ca orice lucru aparut din epoca medievala pana in prezent, pana la urma nu mai dai nici o ceapa degerata pe el. Cam asa e acuma. Bine, mai sunt unii dinozauri care mai dau poze inspirationale si texte copiate si care chiar au impresia ca cineva sta sa le citeasca cele 20 de texte care deja au mai fost postate de inca alti 10 „prieteni” cu o ora inainte. Bitch, am timp, dar mai bine zgarii peretii decat sa citesc ce-mi dai tu. Bitch stop posting. Lasa butonul ala de Post sa se raceasca.
Deci Facebook deja e dus la vale, exact ca un cauciuc care mai e folositor doar la niste copii care se distreaza cand il vad cum se rostogoleste la vale. E interesant doar daca loveste pe cineva. Cause everybody loves drama! Redditu’ s-a cam dus si el. Si daca de abia azi ai descoperit 9gag e de ajuns sa-ti spun ca mai bine dai accept la orice program vrea sa se instaleze in calculatorul tau. Da click mereu pe yes. Pana si 4chan s-a cam dus la vale, ceea ce era putin cam greu de crezut. Ok, deci : Facebook – boring, Reddit – boring, 4chan – almost boring, MMORPG – boring, blogging – boring, normal. Frate, tre sa apara ceva molipsitor din nou, de ce se lasa atata asteptat? Gata fratilor, e timpul, spargeti sondajele! Internetul nu poate dezamagi niciodata, asta trebuie sa fie ideea generala (si aici nu includem porn-ul).
Fara nici o legatura, azi iar s-a dat un tip gay la mine. Sa-l adaug pe Facebook? Gotta find the drama first.

Picture book

•1 Iulie 2012 • 2 comentarii

Only he is long gone, gone, gone…

Don’t want it to be lost somewhere.

Voluntariat I

•24 Aprilie 2012 • 2 comentarii

Era o zi insorita de vara, cand soarele il ardea la ceafa si rezerva de apa era pe sfarsite. Se uita la echipa lui cum munceste la nenorocitul acela de sant. Venise cu jumatate de chef azi la serviciu, care il pierduse chiar pana sa ajunga acolo. Patronul se lauda non-stop, tot drumul, cu Opelul lui Astra care „de la 50 la ora pana la 140 uite-asa, numai cu a cincea” si il plictisise pana aproape de limita. Si-ar fi turnat niste apa pe fata, dar parea un pic peste masura. Avea in buzunar 50 de mii, care la indicatiile patronului trebuiau cheltuiti cu un mare folos.
Statu pret de cateva ore cu echipa, dupa care se hotari sa plece usurel catre oras, lasand mana libera la baieti pentru ca aveau nevoie de asta. Cobori din masina langa un magazin si cumpara un pachet de Jacobs. Apoi agale se porni catre oficiul fortei de munca, cu un dosar plin cu acte si un pachet de Jacobs. Ajuns in fata ghiseului, dadu peste o coada rezonabila de alti bambilici, probabil in aceeasi situatie. O sa dureze nitel, gandi.
Intr-un final, cu mainile mai tremurand, mai nesigur, schimba ochi cu ochi cu responsabila. Nu stia cum sa procedeze, daca ar fi fost sofereste atunci ar fi avut semnul cu lamaia si in frunte si in ceafa. Doamna era sofer profesionist.
– Buna ziua, va rog sa intocmiti actele necesare pentru niste carti de munca.
– Dati-le incoace!
Gandurile si ideile il invadara de peste tot. Se uita incontinuu catre ceilalti din coada. Nimeni inaintea lui nu oferise nimic in afara de acte. Era singurul prost cu dosar intr-o mana si cafea in cealalta. Oferi mecanic dosarul, apoi cu o privire in jur, puse pachetul de cafea pe biroul profesionistei si spuse, dupa indicatiile patronului :
– Daca se poate sa urgentati….
Nu primi nici un raspuns, dar ii venea sa sape o groapa si sa se ascunda acolo. Pleca grabit catre iesire.
Dupa cateva zile a renuntat la locul de munca. Avea 20 de ani si o lamaie mare in frunte.

Spinnin’ that wheel

•22 Februarie 2012 • 5 comentarii

Ati plecat cu totii?